Steagul Roșu, ole, spre Divizia C!

Emoții de liga a patra. Cântăm pentru culori!

Mulți microbiști așteaptă cu sufletul la gură „duelurile tari” din Liga întâi, iar printre scandaluri, transferuri, arbitrii, blaturi și jigniri, pentru ei rămâne o singură întrebare: CFR Cluj, FCSB sau CSU Craiova? S-a creat o emoție puternică la nivel național.

Săptămâna aceasta încep și eu să am emoții intense pentru că începe returul Ligii a patra și toate gândurile merg spre Brașov, mai precis spre SR Brașov, echipă care duce mai departe tradiția clubului fanion al orașului.

Trebuie să recunosc că nu multe persoane înțeleg ce trăiri puternice îți poate provoca un meci de liga a patra și de ce ar dori cineva conectat la fenomenul fotbalistic să își ocupe timpul cu așa ceva.

Aș vrea să le răspund cu exemple din ligile inferioare din Anglia sau Germania, unde echipe necunoscute pentru consumatorul obișnuit de fotbal umplu arene de zeci de mii de locuri, dar comparația este nepotrivită, parcă nici Bradford City nu se vede încă. E firesc, vorbim de alte arii de selecție a suporterilor.

Poate aș putea să fac apel la argumente care țin de apartenența la un grup local, dar suntem în epoca în care orice transcede localul, doar câțiva mai „pun botul” la așa ceva.

Cu siguranță, mă pot folosi de faptul că eșaloanele inferioare concurează puternic cu media de spectatori din liga întâi și de multe ori o întrec, dar cine pune preț pe oamenii care vin la stadion când ne putem lăuda cu trofee sau participări în cupele europene? Vrem și noi la masa bogaților, alături de echipele șeicilor de la City sau PSG, atunci sigur se umple Arena Națională. Ce mai contează că sunt 300 de oameni la un meci de Liga întâî?

Astfel, dacă fotbalul practicat e inferior, nu suntem nici în Anglia sau Germania, trofee nu luăm și nici nu jucăm cu Real Madrid, de ce mai mergi în liga a patra?

La Brașov am început să merg pe stadion de mic copil și am făcut treptat pasul din tribună în peluză. Mereu am simțit că trebuie să țin cu această echipă când juca cu Dinamo sau Steaua, deși mă încadram în cei 5% dintre oamenii care luau cu asalt Stadionul Tineretului.

Ceea ce îți oferă grupul, chiar dacă nu ești mereu de acord cu oamenii de acolo, devine mai important decât competiția în care joci, adversarii din față sau câți oameni sunt pe stadion.  Faima și gloria sunt episodice la majoritatea echipelor, iar suporterii de rezultat vin și pleacă în goana lor după consumul „fotbalului spectacol”.

În schimb, rămâne datoria de a cânta pentru culori. Pentru mercenari și patroni versurile sunt puține, neinspirate și se termină brusc.

Sursa foto: Steagu Roșu Brașov

de Rareș Mușătoiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *