Să beau bere și să cânt: Una-i Poli pe pământ!

Imagini pentru politehnica timisoara uta arad

Seria interviurilor noastre a ajuns în Banat, acolo unde am discuta cu unul dintre suporterii celor de la Politehnica Timișoara, club reînființat de galeria alb-violetă.

Echipe de Tradiție: Povestește-mi puțin despre cum a apărut acest grup de suporteri de la ASU Politehnica Timișoara (scurt istoric, cum v-ați organizat, ce piedici ați întâmpinat).

Un polist: Cred că istoria modernă a acestui fenomen numit Poli a început in 2002, pe 17 august. Coincidență sau nu a fost și primul meci la care eu am fost prezent, împreună cu taică-miu și maică-mea, meci în care Poli, pe atunci Poli AEK (poveste veche…) a bătut cu 2-0 pe FCM Bacău. Aveam doar 8 ani atunci și mai țin minte doar băncile lungi de lemn, sunetul de semințe sparte și faptul că n-am văzut niciun gol. “Fast forward” zece (ZECE! ZECE!) ani, cu multe fericiri dar și două titluri ratate, s-a ajuns din nou într-o situație similară cu cea pre-2002. În vara lui 2012, după ce clubul “condus” de Jabba-patronul a dat chix, am fost puși în situația de a rămâne fără nicio echipă alb-violetă pe Bega. Din fericire, opțiunile erau mai numeroase ca în 2002. Așa că, spre surprinderea multora s-a spus pas unei mânăreli politice (mutarea AC Recaș-ului în Timișoara) pentru a juca direct în liga a 2-a și am ales să susținem echipa UPT ce era în Liga a 5-a. De ce? Foarte simplu. Pentru noi nu era important “nu concep sa ma prindă alegerile fără echipă în Liga I” și nu va fi niciodată. Pentru noi a fost important ca oricum ar arăta noul proiect Poli, el trebuie să fie curat și să atragă UPT și suporterii. Legat de organizare, Asociația suporterilor Druckeria și-a asumat să plătească cheltuielile sportive și să se ocupe de partea de management în timp ce UPT ne-a ajutat cu infrastructura. Piedici au fost, sunt și vor mai fi, dar crede-mă, puțin îmi pasă. Cele lumești sunt efemere, pasiunea noastră nu!                                            

EDT: La fel ca în multe alte cazuri, există în prezent două echipe care folosesc numele Poli Timișoara. Cum percepi acest conflict și în ce măsură suporterii oferă identitate proiectului?

Polist: AC Recaș nu e Poli. Atât.

EDT: Cum percepi tu nivelul de implicare a suporterilor timișoreni în proiectul  ASU Politehnica Timișoara (comparație între sezoanele trecute și sezonul în curs)?

Polist: A fost nebunie sezoanele jucate în județ. Eu sunt din Lugoj și în fiecare weekend aveam meci pe lângă casă. N-o să uit niciodată meciul cu Boldurul în care portarul scund și supraponderal (ca să mă exprim elegant) al gazdelor a scos o minge de sub vinclu. Încă nu-mi explic cum. Derby-ul  cu Racovița (comuna în care am copilărit), cu Chizătău unde am revenit de la 4-0, cu Ictar-Budinț, Nadrag, Orțișoara. Era altceva, un fel de încrâncenare relaxată. Nivelul fotbalistic era jalnic, dar captivant. Rezultatele contau, dar nu-ți păsa până la urmă. Bere, mici, cârnați, soare și fotbal. Nostalgia asta vine tocmai pentru că fotbalul romanesc e o latrină fără fund. Cu ce-i mai fain să mă duc sute de kilometrii ca să-mi zică un semidoct că biletul meu e falsificat și să mă țină 8 ore într-un țarc? În fine, ajunge cu nostalgia. E bine că am ajuns unde am ajuns și aș minți dacă aș spune că nu mi-au plăcut promovările. Dar e bine pentru că arătăm că se poate și altfel într-o țară în care, din păcate, mulți așteaptă salvarea de la alții. Părerea mea e că dacă vrem să terminăm odată cu mizeria asta din fotbal, trebuie să inlocuim cele două modele ale cluburilor din Romania, ori conduce primarul ori un patron, ambii, desigur, atotștiutori într-ale fotbalului cu modelul 50%+1 din Germania.

EDT: Numeroase echipe deplâng slaba implicare a oamenilor din oraș în proiecte fotbalistice locale. Cum crezi că se explică acest fapt și în ce mod vă propuneți să atrageți suporterii de rând/cetățenii să vină alături de Poli?

Polist: Fotbalul nu mai este un sport de masă. Pe lângă asta, „ajută” foarte mult și faptul că echipele de tradiție au fost înlocuite de proiectele personale ale unor primari și, desigur, rolul televiziunilor care se laudă că bagă milioane în fotbal, dar de fapt îl distrug ținând omul captiv în fața televizorului. În plus, mai e și infrastructura care în mare parte nu există, iar nivelul jucătorilor a scăzut mult. E greu, nu se mai creează emulație ca pe vremuri și acolo unde se creează, dispare repede. De încercat se pot încerca multe. Investiții în stadioane, în juniori, în echipele de tradiție care îți (mai) aduc oameni la stadion, programarea meciurilor sâmbăta la ore decente s.a.m.d. Nimeni nu poate știi rețeta perfectă, dar noi încercăm să facem tot ce ține de noi.

EDT: Consideri că este utilă branduirea clubului drept continuator al echipei de tradiție Politehnica Timișoara sau este necesar un rebranding fundamentat pe noul proiect?

Polist: Echipa lui Iancu nu mai exista. Noi reprezentăm spiritul polist și ceea ce reprezentăm noi n-o să găsești niciodată scris pe-o foaie de hârtie.

EDT: Consideri utilă implicarea autorităților locale?

Polist: Sigur că da, în infrastructură și la nivel de copii și juniori. În schimb nu e ok să vină primarul să-ți plătească salariile.

EDT: Este promovarea un obiectiv obligatoriu pentru viitorul apropiat?

Polist: Sincer, noi niciodată n-am fost echipa cu cel mai mare buget, nici in Liga a IV-a, nici în a III-a așa că vom vedea. Obiectivul obligatoriu e să creștem fotbaliști care înțeleg ce înseamnă Poli, să aducem lumea la stadion și să aratăm că se poate și altfel.

EDT: Unde vezi ASU Politehnica Timișoara peste 5 ani?

Polist: Habar n-am dar de un lucru sunt sigur, cei mai frumoși ani sunt cei ce vor veni!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.