Reșița devine campioană națională

În acest articol vom vorbi despre începuturile echipei CSM Reșița, perioadă în care “Milanul din Banat” reușea să obțină primul și singurul titlu de campioană națională a României din palmares. 

Pe 25 mai 1926 a avut loc Adunarea Constitutivă a Societăţii Sportive a Salariaţilor din UDR, în urma căreia apare clubul care avea să acumuleze cele mai bune performanţe din istoria fotbalului reşiţean. Echipa a luat ființă prin fuziunea a două societăți sportive din Reșița: Clubul sportiv al muncitorilor și Societatea angajaților uzinelor din Reșița. Nou înființata echipă a primit denumirea Uzinele și Domeniile Reșița, sau mai bine cunoscută ca UD Reșița. Fotografia postată de Timisoara capitala Banatului.

Clubul din Valea Domanului avea la început culorile roşu şi alb, schimbate ulterior în roşu şi negru în 1948. Arena din Reșița a fost construită în 1926, iar în prezent poartă numele tatălui fostului internațional Cristi Chivu, Mircea Chivu. Datorită amplasamentului și al arhitecturii este considerat unul din cele mai pitorești stadioane din România.

Fotografia postată de Peter Miles.

Prima prezență oficială a fost participarea la campionatul districtual Timișoara începând cu 1927. Pe 24 aprilie 1928, la Timişoara, se scrie primul mare rezultat din istoria U.D.R.-ului, victoria cu multipla campioană Chinezul Timișoara. Timişorenii au deschis scorul prin Kuszka II, însă U.D.R. a revenit şi a câştigat partida datorită lui Grosz şi Lakatos. În acel campionat, Chinezul a pierdut numai două jocuri, dar această înfrângere pe teren propriu a fost cea mai surprinzătoare. Reşiţenii au jucat în formula: Czinczér – Szilágyi, Rech – Bundi, Andresz, Pecsenovszky – Grosz, Pázler, Lakatos, Deşu, Keller.

În campionatul următor reşiţenii au înregistrat scoruri mai normale: 1-1 şi 1-2 cu R.G.M. Timişoara, 5-1 cu Fratelia, 0-3 la C.A. Timişoara, 0-3 la Chinezul, terminând pe locul 5. O formaţie utilizată la sfârşitul anului 1928 era: Körmöczi – Szilágyi, Rech – Petica, Andresz, Grosz – Győri, Pázler, Lakatos, Deşu, Keller. În 1929-1930 au terminat din nou pe locul 3, cu 11 puncte, înregistrând în primăvară rezultate precum 1-0 (0-0) cu Kadima Timişoara sau 1-4 (1-2) la Banatul Timişoara.

În 1931, echipa muncitorilor reşiţeni îşi trece în palmares primul şi singurul titlu de campioană, după o finală cu SG Sibiu, scor 2-0. În sezonul 1930/1931, reșițenii au câștigat campionatul Ligii de Vest, calificându-se astfel în finala Națională. Reșița e prima campioana a unei ediții organizate de Federație. În 1930, pe 16 februarie a apărut Federația Română de Fotbal Asociație, care a preluat organizarea campionatului național.

Campionatul districtual 1930-1931 s-a desfăşurat pe două categorii, datorită numărului mare al echipelor înscrise. În categoria I au fost opt echipe: R.G.M.T., Chinezul, C.A.T., Banatul, Politehnica, I.L.S.A. şi Kadima (toate timişorene) şi U.D. Reşiţa. Echipa reşiţeană a avut o evoluţie remarcabilă, pierzând numai două jocuri în întregul campionat: 0-1 (0-1) la R.G.M.T. în etapa a doua (gol înscris de Gyoka) şi 1-2 la Kadima, ultima clasată, în finalul campionatului. În retur U.D.R. a învins R.G.M.T. tot cu 1-0, scorul dovedindu-se decisiv pentru câştigarea campionatului bănăţean. U.D.R. a devenit în acel an campioană districtuală cu 24 de puncte şi golaveraj de 52-9, apărarea redutabilă fiind poreclită “Barajul de Oțel”.

Participantele în faza finală au fost următoarele: Liga de Sud – Prahova Ploiești, Liga de Vest – UDR Reșița, Liga de Nord – Crișana Oradea, Liga de Est – Maccabi Cernăuți, Liga de Centru – Societatea de Gimnastică Sibiu.

Semifinala are loc pe 7 iunie 1931, la Ploiești, acolo unde UDR Reșița învinge cu 3-2 (1-1) Prahova Ploiești, obținând astfel biletele pentru finală.

Pe 28 iunie 1931, finala campionatului s-a disputat chiar la Reșița, arbitru de centru fiind Ștefan Lucescu, din București. Reșița a învins Societatea de Gimnastică Sibiu cu 2-0 (1-0), printr-o dublă a lui Eugen Lakatos (‘9 și ’84). La reşiţeni au jucat: Damacek – Pomacek, Győri – Sincu, Sepi III, Bundi – Fibişanu, Lakatos, Ploeşteanu, Kilianovitz, Moise. Antrenorul reşiţenilor a fost Ernest Loukota. Sibienii au jucat cu: Phol – Haftner, Schiftmann – Hochmann, Luher, Ivancici – Mellán, Kirschner, Seifert, Heiser, Puchlapek. Ploeșteanu de la Reșița este nimeni altul decât Silviu Ploeșteanu, viitorul mare antrenor român, care avea pe atunci doar 18 ani.

De la stânga la dreapta, rândul de sus: Ernest Loukota – antrenor, Moise Murărescu, Eugen Lakatoş, Silviu Ploeşteanu, Martin Keller, Teodor Fibişan; rândul din mijloc: Iosif Bundi, Alexandru Pomacsek, Ladislau Sepi, Odon Gyori, Iosif Killianovitz; jos: portarul Carol Domacsek. Fotografia a fost făcută de jucătorul Adalbert Rech.

Evoluțiile bune din acel sezon ale jucătorilor Reșiței i-au propulsat pe aceștia și în lotul Tricolorilor pentru Campionatul Mondial din 1930. Ba mai mult, Adalbert Deșu de la UDR Reșița a fost primul tricolor care a înscris un gol la un turneu final, acesta înscriind în secunda 50 a meciului României cu Peru (3-1), golul fiind și acum în Top 10 cele mai rapide din istoria turneelor finale.

 Fieraru Alexandru Florin

Surse/foto: Mircea Rusnac – Istoria Banatului / argument-cs.ro (colecţia Robert Leopold Fabry, nepotul lui Ernest Loukota)

One thought on “Reșița devine campioană națională

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *