Rapid – Oțelul

Astăzi vom vorbi despre una din cele mai frumoase victorii din istoria Oțelului Galați, cea cu Rapidul, din sezonul 1996/1997.

Una dintre cele mai superbe victorii pe care fotbaliştii Oţelului au făcut-o cadou inimoşilor suporteri gălăţeni a fost obţinută în Giuleşti, în sezonul 1996-1997 (sezon la sfârşitul căruia Oţelul avea să meargă din nou în Cupa UEFA), în faţa unei echipe Rapid, care nu a fost capabilă să treacă peste “valurile dunărene”.  A fost o partidă senzaţională cu 7 goluri, 2 penalty-uri, 2 eliminări şi nenumărate ocazii la ambele porţi, sau, pe scurt, reţeta ideală a unui meci de fotbal spectaculos. Începutul de partidă nu prevedea cu nimic finalul glorios cu care băieţii lui Vasile Simionaş aveau să încheie poate cel mai frumos meci al campionatului 96/97, o partidă cum mai rar se vedea la acea vreme în fotbalul românesc.

La prima acţiune de atac mai importanță a giuleştenilor aceştia au şi deschis scorul prin Târţău, în minutul 9 al jocului, vârful rapidist şutând imparabil din marginea careului mare în urma unei lovituri libere executate de Butoiu. Euforia rapidistă nu a ţinut decât trei minute întrucât “rapidul” golgheter al Galaţiului, Ion Viorel, a înscris lejer pe lângă portarul Tene, după ce a dejucat frumos pasul la ofsaid al apărării bucureştene.
Gazdele au preluat “frâiele” din nou în minutul 18, pe tabela de marcaj imprimându-se golul marcat de acelaşi Târţău, care a transformat un penalty acordat de centralul Aron Huzu în urma unui fault comis de portarul gălățenilor – Bădan. Momentul psihologic al întâlnirii s-a consumat în minutul 25, atunci când acelaşi Bădan l-a “agăţat” în careu pe Mugur Bolohan, iar arbitrul întâlnirii a dictat lovitură de la 11m şi al doilea cartonaş galben pentru portarul oţelar. Antrenorul Oţelului, Vasile Simionaş, nu are altǎ soluţie şi îl trimite în teren pe Dorin Arcanu (care la ora meciului era accidentat la mânǎ !) în locul eliminatului Bădan. Penalty-ul este executat si transformat cu brio din nou de Târţău, care în mai puţin de 30 de minute reuşise hat-trick-ul.

Astfel, mai erau 60 de minute de jucat, Rapidul conducea cu 3-1, juca pe teren propriu şi pe lângă toate acestea Oţelul avea un şi un om mai puţin pe teren în urma eliminării portarului Bădan. În aceste condiţii, suporterii giuleştenii îşi “frecau” mâinile de bucurie la gândul că favoriţii lor vor face golaveraj cu echipa gălăţeană. Dar oţelarii nu aveau să se dea bătuţi nicicum, iar primul semn al renaşterii echipei noastre avea să se înregistreze în minutul 38, atunci când în urma unui contraatac din trei pase consecutive, Valentin Ştefan a înscris la vinclu un gol de generic! La pauză Rapid – Oţelul 3-2 şi nimic nu prevestea uraganul ce avea să se abată peste giuleşteni.
Oţelarii au ieşit mai motivaţi de la cabine şi au început să atace, deşi orice altă echipă ar fi încercat doar să limiteze proporţiile scorului nicidecum să iasă la joc, având în vedere situaţia din teren. În minutul 58 (în plină dominare gălăţeană!), Ion Gigi “aprinde” fitilul unei bombe ce explodează în poarta rapidistă.
La 3-3 s-ar fi putut întâmpla orice, iar ambele echipe se deschid,  înregistrându-se o serie de ratări monumentale la ambele porţi. Bravul portar gălăţean Arcanu a închis însă magistral poarta noastră deşi avea dureri mari la unul din braţe.
Rapidiştii nu pot accepta cu nici un chip scorul de pe tabelă şi ne înghesuie pe final în jumătatea noastră. Arbitrul sibian, Aron Huzu, iese şi el în evidenţă (în mod negativ însă) şi prelungeşte nejustificat partida cu şase minute (la vremea aceea nu se dictau minutele de prelungire de la margine).
Ultimul minut de prelungire… gălăţenii scapă pe contraatac şi obţin un corner nesperat. Oţelarii sunt prudenţi şi trimit doar 3-4 jucători în careul bucureştenilor. Iulian «Max»Arhire centrează perfect în careu, de unde Vali Ştefan se înalţă şi înscrie, provocând stupefacţie în tribune şi o imensă bucurie în rândul dunărenilor.

Aşa s-a scris povestea poate celui mai frumos succes gălăţean din deplasare, Oţelul renăscând din propria-i cenuşă precum pasărea Phoenix şi demonstrând că, dacă ai curaj, poţi învinge, indiferent de adversar, condiţii, arbitraj, etc.

20.09.1996: Rapid – Oţelul Galaţi 3-4 (3-2)
Au marcat: Târţău (9′, 18′-pen., 25′-pen. ) / V. Ion (12′) , V.Stefan 38′, 90+6′), I.Gigi (58′)
Rapid: Tene – Stanciu, Mironaş, Dulca, Bolohan – Constantinovici, Bundea, C.Zamfir (53′-Moga), Chiriţă – Târţău, Butoiu
Oţelul: Bădan – Bosânceanu, I.Gigi, V. Ştefan, Haraga, D. Florea – Spirea, Maleş (79′ Arhire), V.Tănase – Dobrea (25′ Arcanu), V. Ion. Antrenor: Vasile Simionaş

V. Dregan

Facebook Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *