O pasiune în alb-vișiniu

Echipe de Tradiție continuă seria interviurilor, iar dacă ieri am discutat cu ACS Frumoșii Nebuni ai Giuleștiului, azi discutăm cu un suporter al FC Rapid 1923.

Echipe de Tradiție: Povestește-mi puțin despre începuturile tale ca suporter al Rapidului.

Mario: Dragostea de Rapid am căpătat-o de la tatăl meu care m-a dus pentru prima oară pe Giulești în 1994 când aveam doar 8 ani, la un meci cu Farul Constanța scor 5-1. De atunci puține meciuri am pierdut pe Giulești și mai ales în București. La vârsta de 15 ani am fost în prima deplasare, la Ploiești. Rapidul a învins cu 2-0 și a retrogradat-o matematic pe rivala noastră, Petrolul. Atunci am simțit gustul deplasărilor, spiritul Rapidului și al rapidiștilor. Pot spune că am fost în mai toate orașele din țară. Cele mai frumoase deplasări și în același timp electrizante au fost la Craiova, Timișoara, Arad, Ploiești, Galați, Brașov și Cluj. Excepând Timișoara (cu care suntem frați) în mai toate orașele enumerate, eram primiți cu ostilitate. Dar simțeai atmosfera de derby. Top 3 deplasări, din punctul meu de vedere au fost: 1. Craiova-Rapid 1-3 în 2002, când s-a cântat imnul Rapidului pe Ion Oblemenco în fața a peste 25000 de olteni. Universitatea ne-a condus până în minutul 70 cu 1-0 apoi am câștigat prin golurile lui Măldărășanu și Niculae două. Menționez că bătusem la Craiova a doua oară în toată istoria!  2. Oțelul-Rapid 0-7 în 2006, cea mai categorică victorie a Rapidului în deplasare! 3. Finala Cupei României de la Timișoara, Poli-Rapid 0-2 în 2007. Cu un stadion arhiplin, cu peste 5000 de rapidiști veniți din București, a fost o atmosferă unică pentru orice suporter rapidist, câștigând a 13-a cupă chiar pe terenul fraților noștri.

EDT: La fel ca în multe alte cazuri, există în prezent două (sau chiar trei) echipe care folosesc numele/identitatea Rapid. Cum percepi acest conflict și în ce măsură suporterii oferă identitate proiectului?

Mario : Un acest sens aș vrea să ofer un răspuns mai amplu. Cred că este o “modă” în fotbalul românesc ca majoritatea echipelor de tradiție ce au trecut prin momente asemănătoare Rapidului, să aibă o scindare la nivelul suporterilor. În cazul nostru, lucrurile sunt extrem de complexe. Marea masă a suporterilor s-au alăturat proiectului pornit în vara lui 2017 de către Pancu, Nico, Mihai Iosif, Schumacher, oameni cunoscuți și iubiți de suporterul giuleștean. Marele merit îl au ei și cei ce au înființat și susținut din propriul buzunar proiectul “Mișcarea CFR” început in vara lui 2016 imediat după falimentul S.C.F.C. RAPID. Acești oameni au dorit continuare unui spirit ce nu avea voie sa moară, și au pus pe picioare un club cu limpezime juridică și financiar-contabilă, cu dorința expresă de a oferi la nevoie un pilon pentru renașterea Rapidului. Fără să pretindă o secundă că ar avea statutul de “continuator” de drept al marelui RAPID. Așadar prin asocierea celor mai sus menționați, Rapidul a fost repus pe șine și ușor, ușor, a readus spiritul Rapidului la viață. Ulterior actionariatul a achiziționat și marca plus “palmaresul” scoase la licitație de către executorul judecătoresc, devenind continuatorul legal al FC RAPID S.A. Am pus palmaresul în ghilimele pt că acest termen așa cum bine observăm în societatea românească e ceva efemer, moștenirea după ’89 fiind făcută după modelul privatizărilor, adică extrem de ambiguă și cu multe lacune. Revenind la întrebare, celelalte doua echipe ce conțin denumirea de Rapid sunt doua lucruri distincte. Una este o unealta avocățească a unei Societăți insolvabile ce făcea parte din acționariatul F.C. Rapid cu un procent infim, și conform tuturor mișmașurilor patronilor români, o metodă de a face cât mai complicată componența acționariatului de la o societate comercială. Aceasta unealtă este controlată de unul dintre foștii mâncători de firmituri ai d-lui Copos. O mutație ce s-a dorit a fi o nouă sursă de păcălire, manipulare și amăgire a suporterilor rapidiști. În cazul FNG, aceasta este un moft și un tip de revoltă a unei facțiuni de suporteri ce au din ce în ce mai puțin contact cu fotbalul profesionist. Este o echipă de cartier, nimic mai mult, făcută de niște nostalgici ce odinioară cântau braț la braț cu restul suporterilor giuleșteni.

EDT: Cum percepi tu nivelul de implicare a suporterilor bucureșteni în proiectul FC Rapid?

Mario : Rapidul face parte din categoria echipelor ce se identifică cu orașul de baștină. Sigur că echipa are suporteri răspândiți pe întreg teritoriul țării, dar marea majoritate a bazinului de suporteri este din București. Implicarea este însă una mai mult afectivă, asta și pentru că acest fenomen numit fotbal este perceput altfel în societatea românească. Noi nu avem cultura vestică și nici posibilitatea financiară în cele mai multe cazuri, de a susține o echipa cu un proiect “socios” sau de a aduce un adevărat aport financiar la bugetul clubului, anual.

EDT: Consideri că este utilă branduirea clubului drept continuator al echipei de tradiție FC Rapid sau este necesar un rebranding fundamentat pe noul proiect?

Mario: În cazul proiectului ce a achiziționat marca și dreptul de a se numi RAPID , bineînțeles că ar trebui sa fie numit că și continuator de drept. În cazul FNG de exemplu, nu cred că este cazul. Iar la cei de la AFC, să fim serioși…să-ți dau un exemplu, dacă vei curăța o țeavă de canalizare înfundată, păstrezi din mizeria curățată pentru a face o țeavă nouă? NU, Evident. Iar despre branduirea clubului nu cred că este cazul, din punctul meu de vedere, eu sunt mai conservator. Nu mai merge ca în anii ’90, societatea și emblema. Eu cred că avem o strategie de marketing bine dezvoltată, ce este în creștere, dar întotdeauna există loc de mai bine.

EDT: Consideri utilă implicarea autorităților locale? (atât în infrastructura sportivă, fotbalul juvenil sau fotbalul senior profesionist)

Mario: Dacă nu acceptăm că în lumea fotbalistică europeană, implicarea autorităților locale și regionale au un rol important, însemna că nu suntem legați la realitatea zilelor noastre. Rolul unei autorități locale este de a susține proiectele culturale și sportive din regiunea sa. Fotbalul și sportul în general nu pot prospera fără ajutorul acestora. Sigur că aici vorbim de infrastructură, de logistică și alte lucruri necesare pentru ca un club să nu aibă un buget de cheltuieli mai mare decât cel stabilit pentru activitatea sportivă. Autoritățile nu trebuie sa vină cu bani propriu-zis la un club, dar îl poate ajuta prin scutirea de cheltuieli. Un cantonament de exemplu pentru sectorul juvenil se poate face într-o bază a statului sau aflată în administrarea locală. Și afară, stadioanele sunt ale primăriilor, bazele sportive la fel.

EDT: Este promovarea succesivă un obiectiv obligatoriu pentru viitorul apropiat?

Mario: Evident. Acesta este și scopul, obținerea promovării în fiecare an. Nu concepem altceva. Locul Rapidului este și va fi în Liga 1!

EDT: Unde vezi Rapidul peste 5 ani?

Mario: Rapidul va trebui să fie acolo în top, așa cum l-am cunoscut. Cu un stadion nou, modern, civilizat. Luptându-se la campionat, la cupele europene, aducând trofee. Cu toate că noi nu suntem suporteri de rezultat dar o echipă mare de talia Rapidului trebuie să obțină rezultate ca să atragă și mai mulți suporteri la stadion. Cum victoriile aduc victorii, așa și Rapidul trebuie să atragă cât mai mulți tineri la stadion prin jocul prestat, spectacol, dăruire și performanță. Așa cred că va arăta Rapidul peste 5 ani. MARELE RAPID! HAI RAPID!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.