Mâna de oameni cu aripi de vultur

Se ia frumușel una bucată om, se adaugă în peluză, se amestecă cu alți 60-70 de oameni și se asezonează cu steaguri alb-violete.

Ăștia suntem noi! Exact așa cum se vede de la tv, exact așa cum se vede din tribună ori oficială. Suntem 60-70, ne așezăm unde ne e locul și vedem cum apare un scut în jurul nostru. Nu un scut de apărare, ci separare.

Suntem separați de marea de semințe care se sparge în jurul nostru, de analizatorul de canapea tipic în 2019, de complacere, de statul în jurul nostru din plictiseală, curiozitate și ideea de „să îi auzim și noi p-ăștia cum cântă”.

Dar, de fapt, cât la sută din adunătura de oameni de pe lângă noi se află acolo 100% pentru FC Argeș? Dacă unul a venit pentru că nu avea ce face acasă? Dacă altul a venit pentru că tocmai a primit salariul și și-a zis că merită să dea 5 lei pe bilet, că doar nu în fiecare zi vine Rapid în Pitești așa că hai să spargem niște semințe? De etapa următoare sigur nu îl mai vezi acolo, oricum.

Oricum ar fi, cei 60-70 au scaunele numărate, bătătorite. De mult, din păcate. Sunt ei, cei care pleacă de acasă și nu țin cont de mamă, tată, cățel, purcel. Sunt cei cu sacrificii, cei care nu numără, cei fără de cifre, cei care se încalță și pleacă. Pentru că au meci.

Am stat în fața a peste 1000 de rapidiști, probabil. Am stat ca să retrăim un meci de altădată. Am stat să ne bucurăm pentru împlinirea a 20 de ani de existență ai Violet Republic (LA MULȚI ANI!!!). Ca de obicei, am stat până la final și nu am părăsit scaunele, plecând și dându-ne bătuți, așa cum am văzut în stânga și-n dreapta. Nu ne reprezintă batista albă fluturată în aer.

2-0 pentru Rapid. Am plecat de la stadion nu doar cu înfrângerea în buzunar, ci și cu imaginea unui templu încărcat de oameni și de voci, cum nu s-a mai văzut de mult. Am simțit cum s-a zguduit fiecare cărămidă timp de 90 de minute. Au trecut ani de când stadionul ăsta nu s-a mai cutremurat. La propriu.

Etapă de etapă, cei 60-70 revin unde le e locul și o fac cu fruntea sus. Pe cei 60-70 nu îi interesează cât de mici par, îi interesează că au o rațiune. Nu s-a oprit lumea la ziua de duminică. De la meciul următor îi găsești în același loc, aceeași formulă.

Și da, Dobrin ar fi mândru…! Cine nu ar fi mândru văzând că suporterii nu sunt delăsători, că sunt mereu pe poziții, mereu prezenți? Da, tare mândru și neinteresat de cifre… ca alții.

de Klauss

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.