Interviu cu Mariko Daouda

Astăzi avem un nou interviu marca Echipe de tradiție. Intervievatul este “olteanul” Mariko Daouda, care, în perioada petrecută în România, a jucat pentru Universitatea Craiova, Dinamo, FC Argeș și Dacia Mioveni.

Echipe de tradiție: Bonjour! Ce mai faci, Mariko? Ce ai mai făcut de când te-ai retras ca jucător?

Mariko Daouda: Bună dimineața! De când am pus ghetele în cui, m-am apucat să îmi iau licențele de antrenorat și cel mai important să mă bucur de timpul petrecut cu familia mea, pentru că pe parcursul carierei nu am putut să fac asta la maximum.

E.d.t.: Ce ți-a plăcut cel mai mult în România?

M.D.: În România mi-a plăcut enorm căldura oamenilor. Suporterii te opreau pe stradă să facă poze și să îți spună că te admiră și că te susțin. Ceva remarcabil!

E.d.t.: Care este cel mai frumos moment al carierei?

M.D.: Au fost mai multe momente frumoase în cariera mea, o să enumăr câteva. În top este cu siguranță primul meci al Craiovei, când am jucat cu 40.000 de fani superbi alături de noi. Un altul este nașterea fiului meu, la Craiova, chiar după ce reușisem să câștigăm împotriva celor de la CFR Cluj. Nu am să uit nici momentul când am reușit să câștig SuperCupa României cu Dinamo, împotriva rivalilor eterni de la Steaua.

E.d.t.: Care este cel mai bun coechipier pe care l-ai avut? Dar adversar?

M.D.: Au fost mai mulți coechipieri pe care i-am admirat. De la Craiova i-aș menționa pe: Ionuț Luțu, Jeremy N’Jock, Adnan Guso, Corneliu Papură și Pavel Badea. La Dinamo mi-a plăcut foarte mult Florin Bratu. Cel mai bun oponent este cu siguranță rapidistul Daniel Niculae.

E.d.t.: Știu că urmărești situația fotbalului românesc. Ce părere ai că tot mai multe echipe de tradiție se zbat prin ligile inferioare?

M.D.: Știu că multe din echipele de tradiție din România sunt în ligile inferioare. Din păcate probleme financiare le-au fost fatale. Fotbalul din România a intrat în declin în ultimii ani. După părerea mea, cauzele sunt: lipsa banilor, infrastructurii de juniori sau scăderea interesului suporterilor pentru fotbal. Dar poate cea mai importanta cauza, corpuția care a măcinat fotbalul românesc, corupție ce a dus la arestarea a majorității oamenilor din concedurea fotbalului.

E.d.t.: Cum se simțea presiunea fanilor atunci când jucați cu 40.000 de olteni în tribune?

M.D.: Presiunea fanilor era fantastică. Să joci cu peste 30.000 de fani în spate, care timp de 90 de minute cântau și te încurajau e ceva minunat. Pentru mine, cei mai frumoși fani sunt la Craiova.

E.d.t.: Cum ți s-au părut fanii dinamoviști?

M.D.: Și la Dinamo fanii erau numeroși și fanatici, din păcate, unii dintre ei puțin prea fanatici și transformau asta în ură asupra noastră, a jucătorilor. Ni s-a întâmplat de câteva ori să fim apostrofați de fani, dar ăste e fotbalul, nu poți mulțumi mereu pe toată lumea.

E.d.t.: L-ai cunoscut pe Nicolae Dobrin, cum ți s-a părut? Care este cea mai frumoasă amintire de la FC Argeș?

M.D.: Da, l-am cunoscut pe Nicolae Dobrin, în perioada petrecută la FC Argeș. A fost o mare onoare că am putut cunoaște o asemenea legendă a fotbalului românesc. Era un om cu o inimă mare și foarte simpatic.

E.d.t.: Cu cine mai păstrezi legătura dintre foștii colegi din România?

M.D.: Da, încă țin legătura cu mulți dintre foștii colegi din România. Acum totul e mult mai ușor de când cu Facebook-ul.

E.d.t.: Știm că ești oltean cu acte în regulă, când vii să vezi un meci pe noul stadion?

M.D.: Da, mă simt  și mă consider 100% oltean. Am primit chiar și celebrul pașaport oltenesc, chiar de la fostul primar al Craiovei, Antonie Solomon. Într-o zi o să mă întorc la Craiova, pentru că mi-e dor de oraș, de suporteri…mi-e dor de România. Suporterii Craiovei încă îmi mai scriu și îmi cer să vin să vizitez România.

E.d.t.: Ce planuri de viitor ai?

M.D.: În viitorul apropiat sper să îmi finalizez studiile pentru diplomele de antrenor și să încep să practic antrenoratul, cine știe, poate într-o zi voi ajunge să antrenez în România.

E.d.t.: Transmite-le un mesaj românilor!

M.D.: Românilor le transmit toate gândurile mele bune! Îmi e dor de voi! Vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați oferit! Vă pup!

P.S.: Încă vorbește românește foarte bine, astfel că interviul a fost în română și franceză.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *