Interviu cu Ion Profir

Interviul de astăzi este luat lui Ion Profir, marcatorul golului care a adus singura victorie românească împotriva lui Juventus. Și pentru că este un nume iubit de gălățeni, acesta are și un mesaj de susținere pentru SC Oțelul Galați pentru meciul de baraj. 

Echipe de tradiție: Care este prima amintire pe care o aveți despre fotbal? Când și unde ați fost prima oară pe un stadion?
Ion Profir: Prima amintire despre fotbal o am de la 7 ani, în 1970, mă uitam la un meci la televizor și l-am văzut pe Nicolae Dobrin. Cu Dobrin am deschis ochii în fotbal. În curând voi face 50 de ani de când sunt fan al acestei echipe. Prima oară am mers pe stadionul din comuna unde am copilărit, tot acolo începând să joc și fotbal.

E.d.t.: Cum ați descrie perioada petrecută la Oțelul Galați?
I.P.: A fost o perioadă plăcută, mai ales că antrenorul, dl. Cornel Dinu, m-a ajutat foarte mult să mă dezvolt ca fotbalist. Tot la Oțelul am reușit să ating și cel mai frumos moment al carierei, victoria cu Juventus.

E.d.t.: Ați debutat la o vârstă fragedă în Liga 1, cum ați reușit să gestionați momentul?
I.P.: Am debutat cu Constantin Teașcă, într-un meci în deplasare la Politehnica Timișoara, care îl avea în echipă pe Păltinișanu. Emoții nu prea am avut pentru că de pe la 14-15 ani mă antrenam deja cu echipa de seniori. Emoțiile nu au fost mari și pentru că am avut șansa de a avea colegi extraordinari ca Orac, Majearu sau Nae Burcea, care m-au accepat și m-au învățat multe. Nu o să uit vorbele lui Orac înainte să intru: “Joacă ce știi, fără emoții și gândește-te că e ca un antrenament cu public.”

E.d.t.: Ce simțeați când 35.000 de oameni așteptau să marcați Juventus? Și cum a fost momentul de după gol?
I.P.: Inițial eu nu trebuia sa bat, dar aveam mingea în mână și nimeni nu dorea să execute. „Nu au avut sânge” cum se spune. Văzând asta, dl. Cornel Dinu a strigat de pe margine să bat eu. N-am stat pe gânduri, mi-am luat elan și am marcat. După gol am dat să fug spre dumnealui dar m-au prins colegii de bucurie și nu am mai ajuns până la margine. Și acum când mă gândesc la acel moment mi se zbârlește pielea.

E.d.t.: Ce credeți că a fost de vină pentru diferența mare de scor din retur?
I.P.: Păi în primul rând a fost diferența uriașă de valoare, se vedea că erau profesioniști în adevăratul sens al cuvântului. A mai fost și demiterea domnului Cornel Dinu. Plus că noi am plecat cu gândul că ne va fi greu și eram mai mult interesați de cum să facem și un ban dacă tot ajungem în Italia. Țin minte că fiecare a luat icre negre din Galați ca să vândă acolo și să își ia câte ceva. A venit la hotel un român stabilit acolo, a luat icrele și s-a dus să le vândă. Întâmplarea face ca respectivul să se întoarcă cu banii cu câteva ore înainte de începerea meciului. Noi de bucurie nu ne-am mai gândit la pregătirea de dinaintea meciului și am plecat să cumpărăm lucruri pentru acasă de banii ăia. Totuși consider că am avut noroc că a plouat, altfel, Doamne ferește câte ne dădeau. Putea dl. Sdrobiș să îl pună și pe Călugăru și pe Popa în poartă, că tot ne umpleau poarta.

E.d.t.: Cum a fost ieșirea în Vest și cu ce v-ați întors în țară după acel meci? Mai aveți tricoul primit cadou?
I.P.: Mai toți ne-am cumpărat aparate video din banii de pe icrele negre. Tricoul, fularul și mânușile primite cadou nu mai știu pe unde sunt. Cât despre povestirea cu mini-barul de la hotel, este adevărată. A fost o reciprocitate, italienii nu au plătit nimic în România, noi nu am plătit nimic în Italia. Văzând că cei de la hotel reumpleau mini-barul ne-am vorbit să ne întoarcem cu ceva și la Galați, că situația era destul de grea acasă.

E.d.t.: Care este cel mai bun jucător alături de care ați jucat? Dar cel mai bun adversar întalnit?
I.P.: Cred că cel mai talentat a fost Nae Burcea. Era un jucător care îți făcea plăcere să îl vezi cum joacă, nu degeaba i se spunea Dobrin al Galațiului. Ca adversari i-aș enumera pe Negrilă, Tilihoi, Viscreanu și nu în ultimul rând toată echipa celor de la Juventus.

E.d.t.: Pe cine îl considerați drept cel mai bun jucător din istoria României?
I.P.: Fiecare generația a avut un reprezentat. Consider că lista ar fi așa: Dobrin, Balaci, Hagi și Mutu…după aceea s-a cam terminat.

E.d.t.: De ce credeți că este nevoie la Oțelul Galați pentru ca echipa să revină în Liga 1? Aveți un mesaj să le transmiteți pentru meciul retur?
Să fie stabilitate financiară și un proiect bine definit pe termen lung. Le țin pumnii și sper ca Oțelul să promoveze în Liga 3, chiar dacă au pierdut primul meci. Cred că se vor califica pentru că joacă pentru numele Oțelul și joacă acasă, având suporterii alături. Întotdeauna voi aveam în inimă Oțelul Galați și frumoasa galerie gălățeană așa că le ordon să promoveze pentru a ne bucura împreună!

E.d.t.: Ce părere aveți de proiectul „Echipe de tradiție”?
I.P.: E un proiect extraordinar. Tineretul trebuie să cunoască trecutul pentru ca istoria să nu fie uitată. Totodată e o idee bună pentru că îi face pe cei mai bătrâni să fie nostalgici după momentele frumoase pe care le-au trăit.

E.d.t.: Aveți vreun moment anume pe care vi-l amintiți legat de FC Argeș?
I.P.: N-am să uit victoria cu 2-1 împotriva celor de Valencia, la Pitești. Țin minte cum Mario Kempes a evitat să îl atace pe Dobrin, care avea mingea la picior. Toți cunoscuții se miră că eu țin cu FC Argeș, cu toate că am evoluat la echipe din zona Moldovei. Cu FC Argeș voi rămâne toată viața pentru că cu Dobrin am făcut ochi în fotbal. Indiferent de liga unde vor juca, voi fi fan FC Argeș.

Surse foto: https://www.facebook.com/muzeuldefotbal/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *