FC Argeș #66

Este posibil ca imaginea să conţină: cer şi în aer liber
Locul unde mă simt acasă

Marți. Ora 19:22. Motiv de sărbătoare. 66 de ani de existență a clubului, zi care sperăm să se încheie cu victoria.

La Pitești apune soarele în curând. Apune soarele, dar răsare speranța în inima mea și a lui, a piteșteanului, cel care a venit astăzi aici pentru a merge umăr la umăr cu echipa într-un nou sezon.

Apune soarele, dar ne luminăm în nocturnă, strălucim în zecile de becuri care ne învăluie din stânga și din dreapta, din față și din spate.

După câteva săptămâni toride în care stadionul a tăcut, ne-am întors ca să redăm vocea pe aici, prin peluză. Nu contează cât de departe ajunge sunetul, nu e un concurs al decibelilor, e glasul care se face totuși auzit, care își anunță prezența și susținerea totodată.

E frumos la Pitești. Nu știu cum bate soarele în alte locuri, dar aici bate c-un soi de încredere. Știi cum e să apună soarele când te afli pe un stadion? Fiecare rază mângâie, pentru ultima dată în acea zi, fiecare fir de iarbă. Fiecare fir e presărat cu istorie pură.

Stadionul ăsta emană istorie, emană evenimente, senzații, trăiri, emoții. Și știi care e cea mai tare parte? Că mâine soarele răsare din nou. Ceea ce face ca istoria să domine în continuare peste tot. Pe fiecare scaun, pe fiecare gard, pe fiecare lucrușor care face ca acest loc să existe și să stea în picioare.

Nu doar mâine, ci pentru totdeauna!

Acum… am un steag de fluturat. Ce frumos e fotbalul!

de Klauss

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.