Farul joacă finala Cupei României

Astăzi vom vorbi despre cea mai mare perfomanță din istoria Farului, finala Cupei României 2004/2005, pierdută la limită cu Dinamo.

Farul Constanța atacă sezonul 1996/1997 cu încredere, asta și datorită experienței acumulate în meciurile europene din sezonul trecut. Din păcate nu izbutește performanțe prea mari și se clasează doar pe locul 10. Anul următor forma jucătorilor Farului avea să fie și mai slabă, echipa clasându-se pe 12, la doar 5 puncte de prima retrogradată, Chindia Târgoviște. În sezonul 1998/1999 marinarii își păstrează poziția în clasament, cea mai notabilă performanță a sezonului respectiv fiind atingerea bornei de 1000 de meciuri disputate de Farul pe prima scenă a fotbalului românesc. Borna era atinsă în partida disputată în deplasare cu Foresta Fălticeni, pierdută cu 2-0.

Problemele financiare și lipsa de interes a autorităților locale ale vremii își spun cuvântul  în stagiunea 1999/2000, când la finalul celor 34 de etape, Farul retrogradează în Divizia B. Înaintea ultimei etape, marinarii erau pe poziția a 13-a, care îi salva de retrogradare, însă în ultima etapă, aceștia pierd cu 2-1 cu FC Onești și termină pe locul 15, primul care îi trimitea în “B”.

Motivați de revenirea pe prima scenă, constănțenii domină alături de Sportul Studențesc Seria 1 a Diviziei B și termină stagiunea 2000/2001 pe locul 2 cu 74 puncte, urmând să dispute barajul de promovare, unde au întâlnit FCM Bacău în dublă manșă. Cele două cluburi își împart egal victoriile, (2-1; 1-2), urmând ca promovarea Farului să vină după ce marinarii s-au impus la Bacău, în urma loviturilor de departajare.

Revenirea în Divizia A a consemnat și începerea erei patronilor la Farul. Omul de afaceri constănțean, propietar al Șantierului Naval Constanța, Gheorghe Bosânceanu, preluând frâiele clubului. Chiar dacă au stat mai bine la capitolul financiar, marinarii trăiesc periculos sezonul 2001/2002, urmând ca la finalul acestuia, clasându-se pe poziția a 14-a, să joace din nou un baraj, de data această pentru a nu retrograda. Farul întâlnește FC Baia Mare, pe care o învinge cu 1-0 la Constanța și remizează 0-0 la Baia Mare, rezultate ce le asigură constănțenilor participarea în viitoare stagiune a Diviziei A.

Urmează câteva sezoane în creștere pentru echipa de la malul Mării Negre. În stagiunea 2002/2003 termină pe 10, 2003/2004 pe 9, iar în sezonul 2004/2005 termină pe 5 (cea mai bună clasare de după Revoluție), fiind supranumită în acel sezon „campioana provinciei”, primele 4 locuri fiind ocupate de: Steaua, Dinamo, Rapid și FC Național. Tot în acel sezon, Farul reușește și una din cele mai mari performanțe din istorie, accederea în finala Cupei României.

Aventura în Cupă a început în octombrie 2004, la Bacău, unde Farul, cu „meseriașul” Petre Grigoraș pe banca tehnică, a învins cu 2-0 echipa secundă a Bacăului. Meciul din optimi cu CFR Cluj s-a disputat la Brașov, constănțenii eliminându-i pe clujeni tot cu 2-0. După o dublă victorie cu Oțelul Galați, 2-1 și 2-0, Farul a ajuns în semifinalele Cupei României. Adversara din penultima fază a fost Universitatea Craiova. Calificarea s-a decis după o dublă intens disputată: o victorie la Constanța, cu 1-0, și o înfrângere, 1-2 la Craiova, golul lui Pașcovici fiind cel care a marcat istoria clubului pentru totdeauna.

Cea de-a 67-a finală a Cupei României s-a disputat pe defunctul stadion Cotroceni, în fața a 15000 de oameni, dintre care aproximativ 6000 veniţi de la Constanţa. Brigada de arbitri a fost una din Franța, condusă de la centru de Laurent Duhamel.

Petre Grigoraș a început cu următoarea echipă: George Curcă (C) – Răzvan Farmache, Ion Barbu, Cristian Șchiopu, Cosmin Pașcovici (’75 – Mihai Baicu) – Florin Lungu, Adrian Senin, Dinu Todoran (’85 – Laurențiu Florea) – Mihai Guriță, Vasilică Cristocea (’10 – Iulian Apostol) – Liviu Mihai.

Farul a început curajos partida. A obținut imediat două cornere, deturnate sigur de Bogdan Stelea. În min. 6, dinamoviștii au speculat un moment în care din mijlocul terenului lipsea constănțeanul Cristocea, accidentat. Claudiu Niculescu a privit cu colțul ochiului și a pasat printre câțiva constănțeni, portarul Curcă a șovăit să iasă, iar Ștefan Grigorie l-a driblat și a trimis în poarta goală, marcând astfel pentru 1-0.

Constănțenii s-au aruncat în atac. 40 de minute s-a jucat în terenul lui Dinamo. Iar în finalul primei reprize, Farul a avut două șuturi de gol, prin Șchiopu și Apostol, însă Stelea și șansa au păstrat avantajul “câinilor”.

Partea secunda pornește la fel. Minute în șir, terenul e albastru. Constănțenii fac risipă de energie, pase și ocazii, iar Dinamo zvâcnește doar pe contraatac. Efortul și nenorocul lasă urme. În ultimele 25 de minute, Farul e sleit. Niculescu ratează două ocazii mari (66 si 72). Jocul scade, ploaia se întețește și francezul Duhamel fluieră finalul, trimițând Cupa în Ștefan cel Mare.

Interesant este că la Dinamo se regăseau trei jucători cu trecut farist: Alexandru Bălțoi, Ianis Zicu și Ionuț Bălan, la fel ca și antrenorul, Ioan Andone, care a condus echipa pe finalul anilor ’90, când Farul evolua în prima ligă.

Așa avea să se încheie, din păcate, unul din cele mai frumoase episoade din istoria Farului.

Finala Cupei României: https://www.youtube.com/watch?v=KfV114VmadY

Fanii Farului în gara Constanța: https://www.youtube.com/watch?v=X5NXlG-q1Ho

Surse/foto: http://www.sportsudest.ro http://www.hotnews.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *