FC Bacău dă piept cu Werder Bremen

După prezența în sferturile unei cupe europene, Bacăul avea să se facă remarcată și în campionatul intern unde în sezonul 1972/1973, SC Bacău (numele acesta a fost folosit între 1971-1990) avea să termine pe locul 4, aceasta fiind cea mai bună clasare din istoria clubului.
Bacăul a reușit să facă o figură frumoasă și în Cupa României, acolo unde, după Revoluție, a reușit să ajungă până în finală în sezonul 1990-91, dar a pierdut în fața Universității Craiova, care a câștigat cu scorul de 2-1. Universitatea Craiova a ieșit campioană în acel sezon, fapt ce le-a permis băcăuanilor să se califice a 2 a și ultima oară într-o competiție europeană, Cupa UEFA.
Ghinion încă din primul tur. FC Bacău urma să întâlnească Werder Bremen. Cine era Werder? Echipa care în acel an competiţional avea să câştige Cupa Cupelor, învingând în finală pe AS Monaco cu 2-0. Werder Bremen era la acel moment un club puternic, cu un lot multinaţional, cu jucători uriaşi, atât fizic cât şi ca valoare. De altfel, o primă disproporţie era dată de înălţimea jucătorilor, media celor două loturi spunând că germanii erau mai înalţi cu 21 de centimetri. Cine era FC Bacău? O echipă a nimănui, cu mari probleme financiare.
În dimineaţa jocului, antrenorul Mircea Nedelcu căuta disperat o pereche de ghete pentru atacantul Mihăilă la echipa din liga a III-a Partizanu. Împrumutatul de ghete se obișnuia la acea vreme, acestea fiind aproape inexistente pe piaţă. În plus, ţara şi judeţul veneau după devastatoarele inundaţii din 1991 iar sosirea lui Werder pe aeroportul din Bacău era similară cu întâlnirea cu extratereştrii.„O călătorie într-o altă lume!”, o defineşte site-ul oficial al clubului german. „Îmi aduc aminte că am luat cu noi 100 de becuri”, îşi aminteşte, tot pentru site, managerul de atunci Will Lemke. „Pe candelabrul de la hotel era doar un singur bec, aşa că sosirea lui Werder a făcut lumină în hotelul băcăuan”. Este vorba de hotelul Dumbrava, iar Werder nu a venit în Bacău doar cu becuri. Teama de alimente alterate sau de îmbolnăvire i-a făcut pe cei de la Bremen să aducă toate alimentele necesare şederii în România. Inclusiv bucătarul era adus de Werder. Un italian, specialist în paste, care a oferit un adevărat spectacol bucătarilor băcăuani. Reprezentantul clubului Werder, sosit în Bacău cu o săptămână înainte de primul meci, a decis că e mai sigur ca trupa din Bremen să aducă alimentele din Germania. Aşa că autocarul clubului a traversat Europa cu trei tone de alimente.
Dubla cu Werder nu a avut istoric. Diferenţa netă de valoare s-a văzut imediat şi pe tabela de marcaj. „Elfii arțăgoși”, aşa cum au fost numiţi băcăuanii de către germani, n-au putut face faţă giganţilor din Germania. În tur, australianul Rufer, cu o triplă în primele 30 de minute, rezolva ecuaţia calificării. La final avea să fie 6-0 pentru Werder, un rezultat catastrofal pentru vânzarea de bilete din returul programat la Bremen. În retur, doar vreo 4.000 de spectatori s-au „înghesuit” să vadă lupta echipei germane cu FC Bacău. A fost „doar” 5-0 pentru Werder, însă băcăuanii nu au plecat doar cu mâna goală. Pentru că în tur FC Bacău a evoluat cu un echipament jalnic, cu numere decolorate şi foarte uzat, gazdele s-au gândit să ofere cadou două seturi complete de echipament. Asta şi pentru că partida retur era televizată în Germania şi un adversar cu un echipament uzat nu ar fi dat bine pe „sticlă”. „Din păcate echipamentul a dispărut foarte repede”, povesteşte un ziarist român prezent la meci. „La întoarcerea în Bacău acesta n-a mai ajuns în magazie. L-am revăzut, ulterior, la o echipă din Paşcani. Cum a ajuns acolo habar nu am!”. Şi cu televizrea meciului de la Bacău au fost probleme. TVR a solicitat un preţ uriaş pentru a transmite acest joc, aşa că meciul nu a putut fi văzut în Germania. Ca urmare, nici returul nu a putut fi vizionat în România.

Imagini de la meciul din Bacău: https://www.youtube.com/watch?v=AkMWx9iP65g

„La antrenamentul oficial de la Bremen, Mircea Nedelcu nu ne mai putea scoate de pe teren. Pentru noi era primul antrenament în nocturnă, pe un stadion aşa de mare. Îmi aduc aminte că la masă erau trei, patru televiziuni care ne filmau. Pentru ei eram nişte oameni din Estul Europei, o ciudăţenie. Şi pentru noi era ciudat să fim filmaţi. Una peste alta a fost o experienţă frumoasă pe care nu am cum să o uit. Din păcate, erau prea buni pentru noi” – (Giani Căpuşă)
„Ne-am speriat rău de tot de nemţi. Poate dacă prindeam o zi bună de tot scorul ar fi fost mai mic. Dar noi am jucat în nota noastră de atunci, adică modest. Practic se întâlneau nişte amatori cu jucători profesionişti. A fost o experienţă interesantă, însă diferenţa de valoare era mult prea mare. Nu aveam cum să ne punem cu ei şi asta am ştiut de când am aflat cu cine jucăm îm primul tur. Au făcut ce au vrut cu noi!” – (Niculai Alexa)
„Erau ca stâncile! Nici nu mai ştiam pe cine ţin, aşa se roteau între ei! Eram şi un puştan pe atunci, iar impactul a fost unul extrem de dur. Practic, e diferenţa care este şi acum între campionatul nostru şi campionatul lor! Erau jucători de naţională, iar noi eram nişte debutanţi speriaţi de numele pe care le întâlneam şi de faima adversarului. Practic, noi am căzut încă din primul tur cu cei mai tari! – (Marius Gireadă)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *