Cum renaștem echipele de tradiție?

Astăzi discutăm despre cum proiectele tinere ale echipelor de tradiție nu mai pot fi ignorate de marea masă de suporteri. Încotro ne îndreptăm după zeci de ani în care fotbalul a fost distrus și cum ne asigurăm că noile proiecte vor rezista testului timpului?

În momentul de față, dinamica fotbalului românesc ne permite să atragem atenția asupra proiectelor pe care le desfășoară, ceea ce numim colocvial, „echipe de tradiție”. Ultimii ani ne-au arătat că fenomenul fotbalului capătă noi valențe, iar proiectele naive și romantice din eșaloanele inferioare, de acum câțiva ani, se pregătesc încet, încet să dea piept cu performanța sportivă și cu cel mai ridicat nivel al fotbalului românesc, așa cum este el acum.

În această situație, este greșit și reducționist să privim sutele de mii de oameni care își petrec câteva ore din weekend, pe stadioane și alocă o serie de resurse spre diferite proiecte sportive, ca o întoarcere la un trecut romantic al „fotbalului de altădată”, ci, ar fi mai potrivit, să analizăm noile condiții sociale, în context cu noile provocări ale pieței.

Găștile de persoane juridice și grupurile de interese care s-au perindat în fotbalul ultimilor ani se fac vinovate de starea jalnică a infrastructurii sportive, lipsa de performanță la nivel internațional și interesul tot mai mic al oamenilor pentru cluburile sportive din primul eșalon. Deși televiziunile măresc sumele care revin echipelor din drepturile de televizare, media de spectatori pe stadion scade, iar acest consum mediat al fotbalului arată o degradare a sentimentului de apartenență la o anumită comunitate. Cum altfel să se întâmple lucrurile când în liga întâi evoluează echipe înființate după 2010, sprijinite momentan de primării și lipsite de orice viziune pe termen scurt, mediu și lung?

Să revenim totuși la tinerele proiecte ale echipelor de tradiție. Perioada de început a oricărui proiect este caracterizată mai mult de entuziasm naiv, așteptări nerealiste și soluții imediate decât de o abordare profesionistă pe termen lung. Cu toate acestea, din perioada incipientă se pot extrage principii solide de acțiune, iar dintre acestea, cele mai importante cred că sunt: corectitudinea, implicarea, unitatea, eliminarea agendelor politice de pe stadioane și atragerea oamenilor lângă echipă.

Trebuie să fim realiști. Contextul autohton nu ne permite implementarea unui model autentic de „socios”, precum la Dortmund sau alți coloși ai fotbalului internațional. Nici nu ar trebui să ne propunem lucruri de neatins, este chiar lăudabil că acele proiecte sunt construite exclusiv pe niște valori locale și chiar relaționarea cu zona privată se face în interesul oamenilor de acolo.

În schimb, putem extrage practici foarte bune și din alte proiecte de succes la nivel global. Zecile sau sutele de ultrași din tribune sunt o componentă esențială pentru buna funcționare a proiectului, dar cred că uităm puțin de „cetățeni”. Oamenii simpli sunt, de multe ori, atrași de performanțe concrete și imediate, dar pot fi atașați cu succes unui proiect sportiv prin transmiterea unor valori ale comunității. Nu îți trebuie „Arena Națională” și meciuri de UEFA Champions League ca să trezești în oameni, atât cei tineri, cât și vârstnici, atașamentul față de o echipă a orașului, sau a unei regiuni importante din țară.

Nu în ultimul rând, toleranța selectivă pentru un investitor privat sau pentru resurse provenite de la autorițătile locale nu va avea succes la nesfârșit. Primii trebuie să ducă „greul” financiar al proiectului și să implementeze o strategie profitabilă, iar cei din urmă trebuie să facă lucrurile pentru care îi alegem: să dezvolte infrastructura, să dea posibilitatea copiilor să joace fotbal în centre performante și să fie garanți ai stabilității, indiferent de culoarea politică.

Așadar, este de datoria noastră, a purtătorilor de fulare și steaguri să ne implicăm activ și într-un mod realist în proiectele sportive. Cine are expertiza necesară să promoveze brandul, să atragă fonduri, să apropie oamenii din oraș de echipă, să decripteze legile și limbajul administrativ, să intre în grupuri de lucru și să o facă. Ce ar fi mai frumos decât să lucrezi pentru echipa pentru care cânți în fiecare săptămână și să te asiguri că ea renaște prin tine?

Fularul sus și mintea limpede, ne vom întoarce în curând acolo sus!

de Rareș Mușătoiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *